217 / 414
217
BĂNĂȚENII ACADEMIEI ROMÂNE
S-au scurs 150 de ani de când, la București, a luat ființă cel mai de seamă for al culturii și
științei românești: Academia Română.
La 1 aprilie 1866, în cel dintâi decret prin care se înființa Societatea Literară Română, deve-
nită, peste numai un an, Societatea Academică Română, iar ulterior Academia Română, se prevedea
alegerea de membri din toate provinciile istorice românești, indiferent de statutul lor politic: din
Transilvania și Moldova, din Țara Românească și Bucovina, din Basarabia și Maramureș, din Crișana și
din sudul Dunării, dar și din Banat. Așa cum sublinia mai târziu unul dintre foștii ei președinți, Ludovic
Mrazec,
„Prin însuşi actul ei de fundaţie şi constituire, Academia Română cuprindea, de la început, pe
reprezentanţii gândirii şi graiului românesc, tot ce România avea pe atunci mai ales şi mai nobil. Toate
ţinuturile aveau solii lor în acest întâi for al culturii integrale româneşti. Deopotrivă erau reprezentate atât
Principatele de curând unite, Bucovina şi Basarabia şi aromânii, cât şi Ardealul şi
Banatul
”.
La 22 aprilie/3 mai 1866 între primii 14 membri numiți în noua societate academică s-au
aflat și doi reprezentanți ai Banatului:
Andrei Mocioni
și
Vincențiu Babeș
. Deschizători de drum,
cei doi cărturari bănățeni au fost urmați de atunci și până astăzi de alte ilustre figuri legate de Banat:
unii născuți în zona de sud-vest a țării, alții pregătiți în instituțiile de învățământ de aici, în fine, alții
stabiliți în această regiune, unde au desfășurat o bogată și diversă activitate de îndrumători culturali,
de dascăli sau de cercetători. Între aceștia se află un laureat al Premiului Nobel, profesorul
Stefan
Hell
, cel care a învățat la Liceul Lenau din Timișoara, în prezent directorul Institutului Max Planck
din Germania, cel dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Dr.
Miron Cristea
, dar și actualul
Întâistătător,
Patriarhul Daniel
, mitropoliți și episcopi, ingineri, medici și biologi, matematicieni, fizi-
cieni și chimiști, istorici și scriitori, economiști și agronomi, juriști și demografi etc., toți personalități
de frunte ai culturii, artei și științei românești.
Mulți dintre ei s-au remarcat prin crearea, în această parte de țară, a unor adevărate școli
în domenii precum ingineria ori medicina, alții s-au aplecat asupra studierii folclorului atât de
divers și de bogat al zonei ori i-au imortalizat frumusețile în muzică, vers, proză. De aici au pornit
și luptători pentru apărarea drepturilor și libertăților românilor, dar și militanți de frunte pentru
unirea lor într-un singur stat. Iubitor de libertate, Banatul a dat, poate nu întâmplător, pe marele
inventator
Traian Vuia
și a pregătit, chiar dacă pentru o scurtă perioadă, pe cel ce avea să devină
singurul român care s-a avântat în Cosmos, generalul Dr.
Dumitru Dorin Prunariu
, cu adânci
rădăcini pe meleagurile bănățene.
De-a lungul anilor, membrii bănățeni ai Academiei Române s-au dovedit a fi prezențe deosebit
de active în cadrul supremului for de cultură și de știință prin prezentarea de comunicări și discursuri
de recepție, prin implicarea în rezolvarea unor aspecte importante menite a asigura bunul mers al
instituției academice și a institutelor ei, în inițierea și realizarea unor lucrări fundamentale în diverse
domenii, în prezentarea rezultatelor științifice românești peste hotare etc.
Iată de ce acum, la ceas aniversar, se cuvine să aducem un omagiu membrilor Academiei
Române care, prin întreaga lor activitate, au făcut ca cel mai înalt for de cultură și de știință al țării
să devină un punct de reper și un model în societatea românească. Este și ceea ce s-a intenționat prin
publicarea Dicționarului membrilor Academiei Române din Banat – un gest de prețuire pentru toți cei
care, proveniți din zona de sud-vest a țării sau legați de aceasta într-o formă sau alta, au contribuit
la afirmarea celui mai înalt for de reflecţie şi de creaţie intelectuală, științifică, literară şi artistică a
poporului român în țară și dincolo de fruntariile ei.