Viata academica in Banat

87 cele două colective de la Timişoara. În acest nou context, colaborarea dintre Reşiţa şi Timişoara a fost orientată spre noi direcţii. Catedrei şi Secţiei de Cavitaţie le revine rezolvarea problemelor directe şi indirecte ale curgerii prin reţele de profile şi prin rotoarele de maşini hidraulice, ce lucrează cu fluide reale, în regimul normal sau cavitaţional. Sporeşte implicarea noastră în utilizarea metodelor noi de lucru cu: Metoda Elementului Finit (MEF), Metoda Elementului de Graniţă (MEG), Metoda Vârtejurilor. Desigur, în acelaşi timp se face apel la calculator. Aşadar, aurul cenuşiu al acestor colective de la Reşiţa şi Timişoara – formate în totalitate la Politehnica din Timişoara – rodul efortului de gândire individual şi colectiv, visurile lor de zi şi noapte, împletite armonios cu cele ale muncitorilor şi tehnicienilor, respectiv inginerilor de la UCM Reşiţa şi din alte întreprinderi româneşti, sunt materializate în turbinele, generatoarele şi echipamentele montate în numeroase CHE. Hidrocentrale ce respiră şi vor respira, în timp, pe râurile interioare şi pe bătrânul Danubiu în constelaţii de lumini, constelaţii mult visate încă din tinereţea sa de marele nostru dascăl, om de ştiinţă şi inginer, de înflăcăratul patriot, prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan, membru corespondent al Academiei. Au fost şi alte domenii în care prof. Aurel Bărglăzan şi-a dăltuit în forţă numele şi a propulsat activitatea Secţiei de Caviaţie şi a Catedrei de Maşini hidraulice. Aceste domenii ar fi cel al pompelor hidraulice, al ventilatoarelor şi suflantelor şi, nu în ultimul rând, cel al transmisiilor hidraulice, domeniu în care atinge înalte performanţe cu transformatorul hidraulic , brevetat ca invenţie şi susţinut public ca teză de doctorat. Este a doua teză de doctorat susţinută în anul 1940, la Şcoala Politehnica din Timişoara. Faptul că în industria noastră constructoare de utilaj petrolier o componentă principală cum este aceea a turbocuplajelor şi a turbotransmisiilor, este de concepţie românească, se datoreşte activităţii prof. Aurel Bărglăzan, dar mai ales fostului său student şi colaborator dr. ing. Nicolae Peligrad, care lucrează în acest domeniu, timp de peste 33 de ani. În toată această perioadă a cooperat, la rezolvarea celor mai complexe probleme, cu cadrele didactice şi de cercetare de la Timişoara, ceea ce explică, în parte, succesele obţinute în acest domeniu, domeniu în care au fost realizate la Hidromecanica din Braşov mii de cuplaje şi transformatoare hidraulice, din care mai mult de 75% au fost exportate. Dr. ing. Peligrad sintetizează cele mai valoroase rezultate, multe dintre ele fiind originale în teza sa de doctorat cu titlul „ Pierderile hidraulice în circuitul convertizoarelor hidraulice de cuplu în diferite regimuri de lucru ”, I.P. Timişoara, 1984 (Conducător I. Anton). Nu ne mai oprim şi asupra altor domenii cum ar fi cele ale pompelor, ventilatoarelor, turbinelor de foraj, turbinelor de vânt, a acţionărilor hidraulice şi pneumatice în care colectivele de la Secţia de Cavitaţie şi Catedra de Maşini Hidraulice de la Timişoara şi-au adus aportul şi care nu este deloc de neglijat. În concluzie, profesorul dr. ing. Aurel Bărglăzan, membru corespondent al Academiei Române, iniţiatorul şi conducătorul cercetărilor şi proiectării turbomaşinilor din România, în activitatea sa complexă a promovat cu pricepere şi hotărâre investigaţia ştiinţifică fundamentală într-o deplină concordanţă cu cea aplicativă. În concepţia lui, concepţie pe care ne-a insuflat-o şi nouă, colaboratorilor săi, cercetarea fundamentală este aceea care, dacă reuşeşte şi se finalizează, duce la o schimbare, de importanţă majoră, într-un anumit domeniu al ştiinţei şi tehnicii. Mereu ne atrăgea atenţia că suntem ingineri şi că nu trebuie să fetişizăm modelele experimentale sau tehnologice şi cu atât mai mult metodele teoretice, matematice. Consideră că numai o stăpânire şi o utilizare a ambelor metode, având la bază o dublă pregătire de inginer şi de matematician, asigură cercetătorului, cadrului didactic, valenţe nebănuite în rezolvarea celor mai complicate probleme puse în faţa lor de ştiinţă şi de tehnică. PERSONALUL DE CERCETARE Colectivul de cercetare în Hidromecanică, înfiinţat în anul 1951, era format din 4 cadre didactice, de la Catedra de Maşini Hidraulice de la IPT, care activau cu jumătate de normă, sub conducerea prof. dr. ing Aurel Bărglăzan. Transformarea colectivului de cercetare în anul 1956