Viata academica in Banat

43 Pe măsura trecerii timpului, rolul de centru ştiinţific și cultural al Bazei s-a accentuat în special datorită legăturilor strânse dintre Bază, Universități şi celelalte instituții de ştiinţă şi cultură, la care s-au adăugat şi cele în care se aplicau rezultatele științifice. Ritmul ascendent al Bazei s-a menţinut până în 1970 când s-a produs o nouă orientare a organelor de decizie ale ţării, nefastă pentru Academie, care a adus serioase prejudicii instituțiilor de ştiinţă şi cultură, orientând activitatea cercetătorilor cu precădere spre partea aplicativă, având consecinţe supra obiectivelor de cercetare fundamentală care reveneau, normal, Academiei. Au fost transferate institutele de cercetare ale Bazei către unităţi productive şi către cele din învăţă- mânt, Academia rămânând, practic, numai for de consacrare, pierzându-şi atributele de orientare şi dirijare a activităţii în aceste ramuri de elită ale spiritului uman. În perioada respectivă, secţiile de Sudură şi Rezistenţa Materialelor din cadrul Bazei au devenit Institutul de Sudură şi Încercări de Materiale în cadrul Ministerului Construcţiilor de Maşini, iar Centrul de Chimie a trecut, mai întâi, la Ministerul Învăţământului şi, apoi, la Ministerul Industriei Chimice, sub tutela Institutului Central de Chimie. Din punct de vedere material, unităţile de cercetare trebuiau să se autofinanţe- ze, reducându-se astfel subvenţiile bugetare. Cadrele de conducere din Bază au fost puse la grele încercări, pentru a găsi soluții de continuare a activității ştiinţifice şi culturale și în aceste condiții vitrege. S-a beneficiat de faptul că majoritatea cercetătorilor din Bază, mulți cu legături strânse în universităţi, prin intermediul acestora, s-au continuat cercetările în probleme de perspectivă, nu în rare cazuri sub o formă camuflată. În perioada 1979-1989, Baza Timișoara a funcționat, practic, cu patru salariați (director – Acad. Dan Mateescu , un contabil, un secretar-casier și un îngrijitor). În același timp, și-a continuat activitatea numai Biblioteca, subordonată Bibliotecii Academiei RSR din București. În cadrul Bazei s-au format comisii şi subcomisii științifice compuse, în totalitate, din colaboratori onorifici (cadre didactice şi cercetători) care au continuat activitatea pe linia cores- punzătoare Academiei, În această perioadă dificilă, în acest fel, directorul Bazei de Cercetări de la Timișoara, acad. Dan Mateescu , a reuşit să găsească o modalitate adecvată de supravieţuire a spiritului științific al Bazei. Activitatea științifică a Bazei Timișoara, conform rapoartelor anuale de activitate întocmite de acad. Dan Mateescu , s-a remarcat în organizarea periodică de sesiuni de prezentare de refera- te, lucrări științifice etc. ale cadrelor didactice și cercetătorilor din universitățile timișorene și din fostele institute și laboratoare de cercetare ale Bazei, trecute, între timp, la ministerele economice sau Ministerul Învățământului. Ceea ce trebuie să subliniem însă, acum, după mai bine de 45 de ani de la nefastul moment – 1970 –, este faptul că spiritul academic al Bazei de Cercetări Științifice Timișoara, cu toate vici- situdinile perioadei, nu a dispărut, ci dimpotrivă, acesta a perpetuat prin nucleele de cercetători și de cadre didactice care și-au continuat activitatea științifică în universitățile și în institutele timișorene, în centrele și laboratoarele științifice preluate de la Academie. În acest fel, după 1989, încă din primele luni ale anului 1990, s-au făcut primele demersuri pentru reînființarea Academiei României în structura sa inițială și a filialelor Cluj, Iași și Timișoara (Decretul lege din 4 ianuarie 1990), precum și a institutelor și centrelor de cercetare în cadrul filialelor.