Viata academica in Banat

385 PROF. DR. ZENO GÂRBAN MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNE Profesorul Zeno Gârban este una dintre personalităţile remarcabile în dome- niul Biochimiei şi Biologiei moleculare care şi-a adus aportul în problemele metalomicii şi proteomicii. De asemenea, are contribuţii de fond la dezvoltarea Xenobiochimiei alimentare ca un domeniu subsecvent al Biochimiei. A văzut lumina zilei la 13 decembrie 1939 în Timişoara, fiind unicul copil al familiei Nicolae şi Marta Gârban. Tatăl Nicolae Gârban a fost funcţionar – debutând ca angajat al Consiliului Dirigent Sibiu (1919) la serviciul financiar al judeţului Caraş-Severin, apoi notar (licenţiat în drept) – angajat al Prefecturii Timiş-Torontal (funcţie în care s-a ocupat şi de compatibilizarea legislaţiei administrative româneşti în Banat, după 1920), funcţii diverse (după 1946). Primii ani de copilărie şi vacanţele de elev şi le-a petrecut în localitatea Comloşu Mare, judeţ Timiş unde se afla familia buni- cului matern Ioan Grofşorean (prizonier în Italia – 1916 şi ulterior voluntar în Armata Română – 1917, decorat prin Ordin al Regelui Ferdinand I). De acest bunic nepotul era foarte ataşat. Împreună făceau lecturi mai ample privind istoria, parcurgând cărţi vechi, albume etc. Urmându-şi familia, elevul Zeno Gârban a finalizat pregătirea gimnazială la Ciacova - judeţ Timiş. Apoi a urmat liceul „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara (bacalaureat, 1956). În perioada liceului se dorea orientarea sa spre drept sau istorie (tatăl şi buniculmatern). Urmărind interesul liceanului pentru demon- straţiile experimentale la Cercul de „Ştiinţele naturii” de la Palatul Copiilor (Pionierilor) din Timişoara (1954-1955) precum şi lecturile particulare, mama sa – cu simţ pragmatic şi temeri sociale (situaţie materială precară şi Prof. Dr. Ing. Ioan VINTILĂ , membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice dosar „cu imperfecţiuni”, tatăl fiind epurat din administraţie, angajat cu greu la un Sov-Rom Metal) – i-a orientat drumurile spre Agronomie – facultate cu profil de biologie aplicată. A urmat studiile superioare la Universitatea de Ştiinţe Agricole (fost Institutul Agronomic) Timişoara – Facultatea de Agronomie şi Zootehnie (1956-1962) şi peste cca. un deceniu la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca – Facultatea de Chimie (1968- 1973). În continuare a urmat studii doctorale la Institutul de Chimie al Universităţii clujene. În 1982 şi-a susţinut teza de doctorat „Investigaţii asupra acizilor nucleici nativi şi denaturaţi: Interacţia acidului deoxiribonucleic şi metabo- liţilor purinici cu metale divalente” , devenind doctor în ştiinţe chimice (biochimie). După absolvirea primei facultăţi (termi- nată ca şef de promoţie) a fost repartizat în învăţământul superior (Dispoziţia guverna- mentală 508 / 13.II.1962), fiind angajat ca preparator la disciplina de Fiziologie animală comparată a Universităţii de Ştiinţe Agricole din Timişoara. După angajarea ca preparator – Prof. Pintea (şeful disciplinei de Fiziologie), dorind să înceapă studii de electrofiziologie – i-a sugerat să urmeze Facultatea de Electrotehnică (curs seral). A început să-şi adune cărţi pentru aceasta. Faptele au evoluat altfel. A fost trans- ferat prin efectul legii – Hotărârea Consiliului de Miniştri (HCM 427 / 1962) cu referire la