Viata academica in Banat

37 CAPITOLUL 2 BAZA DE CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE TIMIŞOARA A ACADEMIEI (1951 – 1970 – 1989) Acad. Toma DORDEA , Acad. Păun Ion OTIMAN Banatul și principalele sale orașe, ca urmare a condiţiilor umane și naturale locale și a legăturilor sale cu regiunile învecinate, încă din perioada medievală, s-au constituit în centre de polarizare a activităţii sub foarte multe aspecte. Drept consecință, Timișoara a devenit unul dintre cele mai dezvoltate oraşe din Banat. Existenţa unei industrii dezvoltate în regiune, a unei stări de civilizaţie materială și culturală mai ridicată decât în zonele vecine, Timişoara a fost primul oraş în care s-a introdus iluminatul electric, determinând ridicarea nivelului de pregătire al oamenilor, creșterea densităţii specialiștilor cu pregătire superioară, încât înfiinţarea Școlii Politehnice a fost o cerinţă organică. Imediat după Primul Război Mondial, în 1920 a fost înfiinţată, la Timişoara, Şcoala Politehnică spre care s-a îndreptat marea majoritate a tinerilor din Banat și Ardeal. Aceasta a făcut ca, încă de la început, în Politehnică să se dezvolte un corp profesoral de elită, cu o pregătire ştiinţifică elevată, conştient de nivelul necesar pregătirii viitorilor ingineri şi pe care l-au instaurat în şcoală, asigurând o pregătire temeinică. La această şcoală s-a format o pleiadă de ingineri care au contribuit la dezvoltarea industriei din Banat ca şi a altor regiuni şi care au participat la însu- şirea tehnologiilor din toate domeniile pentru acoperirea nevoilor ţării noastre. Trecerea ţării prin cea de a doua conflagraţie mondială a avut parte de un sprijin deloc de neglijat în unităţile în care au activat inginerii formaţi în şcoala superioară timişoreană. Aceasta a devenit un centru din care au plecat serii de specialişti pentru a-şi îndeplini misiunea pentru care s-au pregătit. În afară de aceasta, existenţa specialiștilor de înaltă factură, cu o pregătire superioara obţinută în ţară şi în străinătate, care au format tineri specialişti în domeniul tehnic, a constituit, totodată, o componentă importantă de polarizare a forţelor de evoluție mai accelerată a centrelor științifice și de cultură. În acest mod, s-a format un nucleu, la ale cărui începuturi a contribuit o seamă de intelectuali iluştri, începând cu Andrei Mocioni, Vicenţiu Babeş, Damaschin Bojincă, Constantin Diaconovici Loga, continuând cu Traian Lalescu, Victor Vâlcovici şi Traian Vuia. Un moment important în evoluția culturală și științifică a Timișoarei îl reprezintă anul 1945 când se înființează încă trei instituții de învățământ superior: Institutul de Medicină, Institutul Agronomic și Institutul Pedagogic. Alături de Școala Politehnică, cele trei institute de învățământ superior vor constitui embrionul cercetărilor științifice timișorene și, totodată, nucleul de formare al școlilor de cercetare academică în domeniile politehnic, medical, agronomic, matematică, fizică, chimie teoretică, astronomie și seismologie, lingvistică și literatură, istorie etc. - nuclee ale viitoarei Baze de Cercetări Științifice de la Timișoara. În acest fel, la 1 septembrie 1951, prin Decizia Președintelui Academiei Republicii Populare Române, a fost posibil să apară în Timişoara primele unităţi de cercetare ale Academiei Republicii Populare Române, iar în 1953, prin HCM 466, s-a înfiinţat Baza de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara a Academiei Republicii Populare Române. Acesta a fost un eveniment remarcabil care trebuia să vină, dat fiind nivelul științific și cultural la care s-a ajuns prin dezvoltarea Politehnicii cu noi facultăţi şi prin înfiinţarea actualelor universităţi: Universitatea de Vest, Universitatea de Medicină şi Farmacie şi a Universității de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. În modul acesta,