Viata academica in Banat

355 ACADEMICIANUL PĂUN ION OTIMAN 1, 2 Omul. Cărturarul bănăţean, Păun Ion Otiman, descinde, ca formaţie şi mentalitate, din tradiţiile intelectuale ale Banatului, având în permanență îndreptată atenția către toate problemele societății românești de azi. În vălmăşagul evenimentelor ce au urmat după decembrie 1989, în care oamenii, cuprinşi de o inexplicabilă furie, par mai doritori să lovească decât să înţeleagă şi mai grăbiţi să distrugă decât să construiască, P.I. Otiman a considerat că poate să aducă puţină lumină, în special în rezolvarea problemelor rurale, în care esenţială rămâne chestiunea oamenilor de la ţară. P.I. Otiman, cu înfăţişarea sa masivă, mişcările de om dintr-un neam care s-a clin- tit doar în ritmul larg şi rar al anotimpurilor, cu privirea lui caldă, vocea catifelată şi vorba plină de înţelepciune, e un om care aparţine ruralului, motiv care l-a determinat să-și dedice viața întreagă problematicii satului românesc. Ţinuta, sobrietatea, eleganţa vestimentară, zâmbetul cald, prietenos, pe care-l aduce celor cărora se adresează în semn de bună ziua, de plăcere a reîntâlnirii, acesta este omul, Păun Ion Otiman. Dascăl de omenie şi de înţelepciune, P.I. Otiman, prin trăsăturile sale fundamentale de caracter și comportament, l-au făcut să fie îngăduitor, cu sufletul deschis, familiar, văzân- du-și însă cu perseverență de propriul drum. Astfel, P.I. Otiman apare ca o personalitate complexă, frământat de multe probleme ale epocii, la care caută să dea răspunsuri limpezi şi convingătoare, ceea ce-l face un adevărat exponent al societăţii de azi. Profesorul – rectorul. Prezentarea activităţii profesorului P.I. Otiman ca rector trebuie să înceapă de la câteva mari proiecte pe care le-a conceput şi, în mare parte, le-a pus în operă în domeniul universitar. Dar, aceste realizări cel mai bine pot fi prezentate Acad. Valeriu D. Cotea, Prof.dr. Vasile Goșa chiar de autorul lor, preluate dintr-o carte de referinţă a rectorului P.I. Otiman 3 : „În ziua de 10 ianuarie 1990, zi în care se mai auzeau împuşcături răzleţe în Timişoara, prin votul exprimat democratic prima dată în comunitatea noastră universitară, după alungarea Regelui Mihai în anul 1947 de către comunişti, profe- sorii şi studenţii mi-au încredinţat mandatul de rector al universităţii. Puţini dintre noi, la acea dată, în iureşul evenimentelor contradictorii ce se desfăşurau, aveam să anticipăm complexita- tea perioadei de reformă a învăţământului şi a universităţii noastre. La scurt timp după acest moment, atunci când puteam număra pe degete colegii care au avut curajul să-şi exprime liber, deschis opiniile, mai cu seamă dacă acestea conţi- neau evidente componente de gândire civică sau liberală, am aşternut pe hârtie concepţia mea cu privire la restructurarea generală a agriculturii, a învăţământului superior agronomic şi a cerce- tării ştiinţifice agricole, într-o scrisoare adresată miniştrilor de atunci ai învăţământului şi agri- culturii” 4 . Agronomia timişoreană a fost cea dintâi instituţie de învăţământ superior din România care a adoptat, imediat după 1989, statutul de universitate. Această decizie a avut consecinţe favorabile cu privire la aderarea universității pe care a condus-o în programele europene, în primul rând PHARE şi TEMPUS, precum