Viata academica in Banat

311 nanoparticles, pH-dependent colloidal stability and salt tolerance (2013, în colab.); Volume frac- tion dependent magnetic behavior of ferrofluids for rotating seal applications (2013, în colab.); Three-dimensional microstructural investigation of high magnetization nano-micro composite fluids using X-ray microcomputed tomography (2014, în colab.); Yield stress and flow behavior of concen- trated ferrofluid-based magnetorheological fluids: the influence of composition (2014, în colab.); Magnetic microgels for drug targeting applicati- ons: Physical–chemical properties and cytotoxicity evaluation (2015, în colab.); Magnetic microgels, a promising candidate for enhanced magnetic adsorbent particles in bioseparation: synthesis, physico-chemical characterization and separation performance (2015, în colab.) ș.a. Membru al Academiei Europene de Științe și Arte cu sediul la Salzburg (din 1992), membru al Comitetului director internațional al fluidelor magnetice, reprezentant al comunității științifice de special- itate din România (din 1993). A fost distins cu Premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei Române (1984). VUIA, TRAIAN (17 august 1872, Surducu Mic, jud. Timiş – 3 septembrie 1950, Bucureşti), constructor de avioane şi motoare, inventator Membru de onoare – 27 mai 1946 Studii liceale la Lugoj şi superioare (Şcoala Politehnică şi Facultatea de Drept) la Budapesta. În 1910 şi-a luat doctoratul în ştiinţe juridice cu dizertaţia Militarism şi industrialism, regimul de Status şi de Contractus. Pasionat de tehnică, a construit macheta unui „aeroplan au- tomobil”. În 1902 a plecat la Paris pentru a studia problema zborului mecanic, adresând Academiei de Ştiinţe a Franţei un memoriu în care îşi prezenta invenţia ( Proiect de aeroplan-automobil , 1903). În 1905 a reuşit să construiască avionul său „Vuia I”, denumit şi „Liliacul”: un monoplan uşor, cu o elice tractivă şi aripi de pânză pliabile, trenul de aterizare fiind alcătuit dintr-un cărucior cu roţi pneumatice. La 18 mart. 1906, pe terenul de la Montesson, a efectuat epocalul său zbor, fi- ind primul în lume care a construit şi a zburat cu un avion mai greu decât aerul, aparatul decolând exclusiv prin forţa motorului. A realizat prima aripă de avion cu incidenţă variabilă în zbor; a susţinut şi a aplicat la aparatul său principiul unei singure elice tractive; a construit primul ae- roplan cu aripi pliante. Ulterior, a construit şi a experimentat noi tipuri de avioane perfecţionate, între care „Vuia II”, cu aripi pliabile, prevăzut cu motor „Antoinette” de 25 CP, pe care l-a expus la primul Salon aeronautic de la Paris; a reali- zat două tipuri de elicoptere (în 1918 şi 1921), cu aripi rotative, cârmă de direcţie şi stabilizator orizontal, pe care le-a experimentat pe aerodro- mul de la Juvissy şi Issy-les Moulineaux. A reuşit, în cursul cercetărilor sale, să-şi înscrie numele pe o altă mare invenţie: generatorul cu aburi cu combustie internă şi ardere catalitică de concep- ţie proprie (1925), ideea sa găsindu-şi ulterior aplicare în construcţia centralelor termice. În anii Războiului de Reîntregire Naţională (1916– 1918) a militat pentru desăvârşirea statului naţi- onal unitar român, organizând la Paris Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania, care a editat revista „La Transylvanie”, în paginile că- reia a publicat numeroase articole. În anii celui de-al Doilea Război Mondial a fost ales preşedin- te al primului comitet legal al Fontului Naţional Român, a publicat articole în „La Roumanie Libre”, militând pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei, răpit în urma dictatului de la Viena din 1940 şi revenirea acestei regiuni la România.