Viata academica in Banat

261 de Construcţii Metalice din România, membru în Asociaţia Generală a Inginerilor din România şi vicepreşedinte de Timiş (din 2001), vicepreșe- dinte al Comisiei Naționale de Inginerie Seismică (din 2013). Doctor honors causa al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca (2005). A fost distins cu Premiul special la Salonul de invenţii din Timişoara (1985) şi Constanţa (1987), cu Premiul „Traian Vuia” acordat de Institutul Politehnic din Timişoara (1985), Premiul „Anghel Saligny” al Academiei Române (1990), pentru 16 lucrări în domeniul instabilității strucurilor metalice, cu Premiul Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (2003), cu premii ale Convenţiei Europene de Construcţii Metalice (2003, 2007), ale Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România (2004, 2005, 2007), cu Premiul de excelenţă „Opera Omnia” acordat de Asociaţia Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România (2005), cu Premiul de Excelență al Fundației „Politehnica” (2010). „Profesor Onorific” al Universității din Pécs, Ungaria (2012). DUMITRIU, PETRU (8 mai 1924, Baziaş, jud. Caraş-Severin – 6 aprilie 2002, Metz, Franţa), scriitor român, Germania Membru de onoare – 31 mai 1993 Studii liceale la Târgu Jiu şi universita- re (Facultatea de Litere şi Filosofie) la Bucureşti şi München. După revenirea în ţară, a desfăşu- rat o intensă activitate publicistică. Între 1954 şi 1958 a fost director la Editura de Stat pen- tru Literatură şi Artă şi redactor-şef al revistei „Viaţa românească”; fondator al seriei noi a co- lecției „Biblioteca pentru toți” (1956). A debutat în „Revista Fundaţiilor Regale” cu piesa Preludiu la Electra (1945) şi cu volumul Euridice. 8 proze (1947), urmat de nuvelele Vânătoarea de vulpi, Nopţile din iunie, O sută de kilometri (1949) şi de romanul Drum fără pulbere (1951). În 1957 a publicat Cronica de familie (3 vol.). În 1960 s-a stabilit în Germania. A publicat un număr impre- sionant de cărţi: Les Boyards (1960); Les plaisirs de la jeunesse (1960); Rendez-vous au Jugement Dernier (1961); Incognito (1962); L’Extrême- Occident (1964); Les initiés (1966); Le souri- re sarde (1967); Homme aux yeux gris (3 vol., 1968–1969); Au Dieu inconnu (1979); Comment ne pas l’aimer! Une lecture de l’Évangile selon Saint Marc (1981); Zéro ou le point de départ (1981); La liberté (1983); Mon semblable, mon frère (1983); Walky-Talkie. Marcher vers Dieu, parler à Dieu (1983); Je n’ai d’autre bonheur que Toi. Essai de dévotion moderne (1984); La femme au miroir (1988); La moisson (1989); Les amours difficiles (1989); Les amours singulières (1990); Proprietatea şi posesiunea (1991); Vârsta de aur sau Dulceaţa vieţii (Memoriile lui Toto Istrati) (1999) ş.a. În 2004 creația sa a fost reunită în cele 3 vol. de Opere . O parte dintre lucrările sale au apărut şi în diverse edituri româneşti. Membru al Uniunii Scriitorilor (1950). A fost distins cu Premiul de Stat, cls. II (1951) şi cu Premiul „Charles Ulmont” (1990). Cetăţean de onoare al municipiului Târgu Jiu (1993). FLONTA, MARIA-LUISA (n. 21 iulie 1944, Timişoara ), biolog Membru corespondent – 15 noiembrie 2011 A absolvit Facultatea de Biologie, Geogra­ fie şi Geologie, Secţia biologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1967). Şi-a continuat specializarea în Germania ca bur- sieră a Fundaţiei „Alexander von Humboldt” şi în Belgia, la Universitatea KULeuven. Domeniile sale de cercetare sunt fiziologia moleculară şi, începând, cu anul 2000, neurobiologia, având