Viata academica in Banat

259 Council” din Londra. A fost distins cu Premiul de compoziţie „George Enescu”, Marele Premiu „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, Premiul „Robert Cremer”, Medalia comemo- rativă „ Bartók Béla”. „Artist Emerit” (1951) şi „Maestru Emerit al Artei” (1953). DRĂGULESCU, CORIOLAN (4 aprilie 1907, Vărădia, jud. Caraş-Severin – 1 iunie 1977, Bucureşti), inginer chimist Membru titular – 21 martie 1963 (membru corespondent – 2 iulie 1955) Preşedinte al Secţiei de știinţe chimice (1970– 1977); preşedinte al Bazei de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara a Academiei Române (1962–1977) După absolvirea Liceului „C. Diaconovici-Loga” din Timişoara (1925), a ur- mat cursurile Facultăţii de Știinţe din Cluj, unde, în 1936, şi-a susţinut şi doctoratul. În 1930 a fost numit custode la Laboratorul de chimie fizică. A fost asistent la Catedra de fizică generală experi- mentală, apoi asistent şi şef de lucrări la Catedra de chimie anorganică şi analitică a Facultăţii de Știinţe din Cluj. În perioada 1945–1948 a fost profesor de chimie agricolă la Facultatea de Chimie Industrială din Timişoara , iar din 1948, profesor şi şef de catedră de chimie anorganică şi analitică şi primul decan al Facultăţii de Chimie Industrială din Timişoara. Paralel cu activitatea didactică, s-a consacrat cercetării ştiinţifice, con- tribuind la aplicarea metodelor chimiei fizice în chimia analitică în România. În cercetările sale a abordat probleme legate de: introducerea me- todelor fizico-chimice în analiza, cercetarea re- surselor naturale ale României (minereuri, ape minerale, alimente etc.), separarea şi obţinerea metalelor rare din resurse naturale indigene; a elaborat studii în cele mai noi domenii, precum chimia coordinativă şi cea a solvenţilor neapoşi. A întocmit, împreună cu colaboratorii, peste 230 de lucrări ştiinţifice, între care: Manual practic de chimie fizică. Termodinamică și cinetică (1941, în colab.); Elemente de teoria şi practica măsură- rii pH-ului (1944, în colab.); Analiza chimică vo- lumetrică (1947); O dezvoltare originală asupra structurii atomului în termenii mecanicii cuanti- ce şi asupra legăturii chimice în teoria orbitalilor moleculari, ca şi în teoria câmpului liganzilor ; Introducere în chimia anorganică modernă (1973, în colab.), ultima sa lucrare de mare amploare fiind monografia intitulată Chimia structurală modernă. Chimia coordinaţiei 8 (1977, în colab.), cuprinzând, în afara sistematizării originale în domeniul chimiei structurale, şi contribuţii origi- nale în ce priveşte interpretarea legăturii chimice în cristale, introducerea formulelor de coordina- ţie pentru prezentarea simplă a structurii etc. A avut un rol însemnat la crearea la Timişoara, în cadrul Institutului Politehnic, a Facultăţii de Agronomie (1945), care, din 1948, a devenit in- stitut de sine stătător; tot atunci a contribuit la înfiinţarea Facultăţii de Chimie Industrială din Timişoara, al cărei prim decan a fost. A participat la întemeierea Uniunii Patrioților din Banat. Între nov. 1944 și apr. 1945 a deținut funcția de primar al Timișoarei, contribuind substanțial la înlătu- rarea daunelor provocate de război. A reprezen- tat România în Consiliul Uniunii Internaţionale de Chimie Pură şi Aplicată. S-a numărat prin- tre membrii comisiilor de avizare ale revistelor „Talanta” din Belfast şi „Chimie minérale” din Paris. Membru de onoare al Societăţii de Chimie Industrială din Paris (din 1970). A fost distins cu „Ordinul Muncii”, cls. III (1962) și cls. II (1963) și cu Ordinul „Meritul Științific”, cls. II (1966). „Om de Știință Emerit” (1970).