Viata academica in Banat

229 ANTON, IOAN M. (18 iulie 1924, Vintere, com. Holod, jud. Bihor – 12 aprilie 2011, Timișoara ), inginer. Membru titular – 1 martie 1974 (membru corespondent – 21 martie 1963) Vicepreşedinte cu delegaţie de preşedinte (25 decembrie 1981 – 13 noiembrie 1984) și vicepreşedinte al Academiei Române (1 martie 1974 – 2 februarie 1990) Studii secundare la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş şi superioare la Şcoala Politehnică Timişoara (1943–1948). A obţinut titlul de doc- tor în ştiinţe tehnice în 1961, iar în 1972 pe cel de doctor docent. Specializarea şi-a continuat-o în S.U.A., Marea Britanie, U.R.S.S. şi Cehoslovacia. A fost asistent universitar (1949-1950), şef de lucrări (1950-1951), conferenţiar (1951‑1962), profesor activ (1962-1990) şi consultant (din 1990) la Politehnica din Timişoara . La Institutul Politehnic din Timişoara a ocupat funcţiile de şef de catedră (1962-1973, 1982-1990); pro- decan (1951-1953); decan la Facultatea de Mecanică (1961-1963); prorector (1963-1966) şi rector (1971-1981). A fost cercetător la Baza de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara aparţi- nând Academiei Române, precum şi director al Centrului de Cercetări Ştiinţifice , în prezent Centrul de Cercetări Tehnice, Fundamentale şi Avansate (1970–2009); membru în colegiile de redacţie ale unor reviste din ţară şi de pes- te hotare („Magnitnaia ghidrodinamika”, Riga) (1986-2000). A susţinut o intensă activitate didactică la Institutul Politehnic din Timişoara (1949-1990), în domeniile maşinilor hidraulice şi cavitaţiei, care a fost dublată de o amplă şi valoroasă muncă de cercetare ştiinţifică în domeniile: hidrodinami- ca reţelelor de profile, a turbomaşinilor, cavitaţi- ei, lichidelor magnetice şi turbinelor de vânt. Dintre cele mai valoroase rezultate, multe origi- nale, menţionăm doar câteva: noi relaţii de calcul a coeficienţilor de cavitaţie, definirea curbelor in- terioare şi exterioare de cavitaţie la turbine, pom- pe şi reţele de profile. Unice în literatura de spe- cialitate sunt relaţiile efectelor de scară energetice şi cavitaţionale. Principalele rezultate au fost pu- blicate în 262 de articole şi şapte monografii şi tratate, dintre care: Încercarea maşinilor hidrauli- ce şi pneumatice (1959, în colab.); Turbine hidrau- lice ; Cavitaţia (2 vol., 1984-1985); Hidrodinamica turbinelor şi pompelor bulb şi turbinelor-pompe bulb (1988, în colab.); Energetic and Cavitational Scale-up Effect in Hydraulic Turbines (2002). A fost redactor responsabil la 18 volume ale unor conferinţe pe care le-a organizat ca preşedinte. A fost autor sau coautor la şapte invenţii brevetate de OSIM. Ca activitate tehnică menţionăm: stu- diul, proiectarea şi încercarea turbinelor axiale de pe Bistriţa, Argeş şi Olt şi a rotoarelor turbine- lor de la Complexul hidroenergetic Porţile de Fier I. A fost vicepreşedinte al Consiliului știinţific şi al Comisiei de recepţie a Complexului hidroenerge- tic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I. Membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte de la Salzburg. Doctor honoris causa al Universităţii de Construcţii din Bucureşti (1997) şi Universităţii Politehnica din Timişoara (1999). A fost distins cu Premiul de Stat (1953), Premiul „Aurel Vlaicu” al Academiei Române (1961), Ordinul Naţional „Meritul Ştiinţific” cls. I (1970), Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Mare Ofiţer (2000), Premiul „Opera Omnia” conferit de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior (2009). AVRAM, CONSTANTIN N. (19 februarie 1911, Ciumaşi, jud. Bacău – 20 februarie 1987, Timişoara ), inginer Membru corespondent – 21 martie 1963 După absolvirea Liceului „Ferdinand I” din Bacău, a urmat Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri