Viata academica in Banat

192 Observatorul Astronomic Timişoara a fost realizat iniţial pentru deservirea unui scop pur didactic – desfăşurarea aici a orelor de curs, seminar şi laborator a studenţilor din cadrul Universităţii. Menirea lui s-a schimbat ulterior în observator de cercetare ştiinţifică, trecând în subordinea Academiei Române, ulterior la Institutului Central de Fizică. Din anul 1990 devine parte componentă a Institutului Astronomic al Academiei Române, iar din 1991 este şi în subordinea Academiei Române – Filiala Timişoara. Asfel, acest observator din vestul ţării, împreună cu celelalte două observatoare ale Academiei Române, Observatorul Astronomic Bucureşti şi Observatorul Astronomic Cluj-Napoca, deserveşte cu succes cercetarea ştiinţifică în domeniul astronomiei şi astrofizicii. DOTAREA TEHNICĂ Instrumentul principal al obser- vatorului este un ecuatorial de mărime mijlocie cu montură ecuatorială fixă şi care a fost realizat prin mijloace tehnice locale şi proprii. Instrumentele optice amplasate pe montura ecuatorială sunt: un telescop sistem Cassegrain cu oglindă Zeiss de 300/1690 mm echipat cu o came- ră CCD SBIG, folosit pentru observaţii cu ochiul liber şi fotometrie stelară CCD, şi o luneta Zeiss 100/2000 mm. Pentru observaţii solare este folosită în principal o lunetă orizontală fixă orientată pe direcţia N-S. Razele soarelui sunt captate cu ajutorul unui sistem de oglinzi, celostat-oglindă fixă. Acest ansamblu de instrumente este amplasat într-o clădire mai mică special amenajată ca laborator în curtea Observatorului Astronomic. Ecuatorialul Observatorului Astronomic Timişoara (mai 2016). Observatorul Astronomic Timişoara, vedere din satelit (2014, Sursa: www.google.ro/maps) .