Viata academica in Banat

137 Aparatul SDM 132 era dotat cu traductoare seismice de acceleraţie de tip piezoelectric. În trusele aparatului se aflau numai cabluri scurte de conexiune la traductori. Nu se puteau face măsurători la distanţe mai mari de 5 m. Pentru cercetările solicitate erau necesare cabluri de cel puţin 15-20 m lungime. Cu greu s-a reuşit să se realizeze un cablu de lungime potrivită prin înădiri cu mufe special construite. Aparatul SDM 132 nu era livrat cu masa de etalonare. A trebuit concepută şi realizată una proprie. O staţie de măsură era compusă din aparatul SDM 132, un osciloscop Orion şi un aparat de înregistrare vibrograme pe film Röntgen. Pe parcurs operaţia de înregistrare a vibraţiilor a fost îmbunătăţită prin adaptarea unui aparat medical, cardiograf IOR, cu înregistrare pe hârtie termosensibilă. Apoi, cu timpul, s-a trecut la oscilografele cu buclă tip 12-LS-1 şi 8-LS-1 şi la înregistratoarele magnetice tip 7001 şi 7003 Bruel &Kjaer, obţinute din import prin Ministerul Învățământului, în afara fondurilor repartizate catedrei. Sprijinul acordat de Serviciul dotări din import din Ministerul Învățământului, pentru înzestrarea Laboratorului de Vibraţii şi Vibropercuţii al Catedrei de Mecanică, a fost influenţat şi de rezultatele cercetărilor experimentale obţinute în activitatea contractuală, cum se va arăta mai jos. În anul 1970, un pod rulant de o construcţie specială: mono-grindă cu cărucior pe colţ, proiectat de IPCMRT din Timişoara, executat de UMT, montat urgent la IMG-Bucureşti, trebu- ia omologat prin efectuarea de probe de omologare. Echipa de la Timişoara, din Catedra de Mecanică, cu aparatura necesară, s-a deplasat la Bucureşti cu microbusul „Laborator mobil de vibraţii”. Probele s-au efectuat timp de 28 ore fără întrerupere. Un inginer de la IMG, care a ajutat la măsurători a povestit unui vecin despre fapta colectivului. Vecinul era d-nul inginer Dinu Săceanu de la serviciul import al Ministerului Învățământului. A doua zi, d-nul ing. Dan Juncu de la acelaşi serviciu, l-a condus pe d-nul inginer Cioară Titus la depozitul de aparate al Ministerului Învățământului de pe Splaiul Independenţei unde i-a oferit, la alegere, din aparatele cumpărate de Ministerul Învățământului de la o expoziţie internaţională. În legătură cu maşinile de ridicat şi transportat, până la urmă s-au strâns un număr mare de înregistrări şi tema dată a putut fi rezolvată. Până în anul 1980 toate prototipurile proiectate de ICPMRT din Timişoara au fost studiate şi testate pentru omologare cu ajutorul colectivului şi a aparaturii Laboratorului de Vibraţii şi Vibropercuţii. La acea vreme studiile şi înregistrările au fost deosebit de utile pentru proiectanţi. Rezultatele cercetărilor au fost predate, prin mai multe protocoale, beneficiarului ICPMRT din Timişoara. Dintre acestea se subliniază protocolul „ Studiul experimental al stărilor de tensiune şi al mişcărilor vibratorii în elementele construcţiei metalice a podului rulant 12,5tf x 15m ” (Gh. Silaş, I. Nichita, I. Groşanu, N. Gheorghiu, O. Gligor, I. Feimer, T. Cioară) predat în anul 1969. Studiul vibraţiilor structurilor componente ale centralelor electrice, hidraulice şi eoliene O colaborare de lungă durată, începută în anul 1968, a fost în legătură cu studiul dinamicii echipamentelor hidroenergetice. Primele măsurători au fost făcute în colaborare cu ICPEHR Reşiţa, filiala Timişoara şi se referă la blocurile automate de reglare a turaţiei la turbinele Kaplan de 178 MW de la Porţile de Fier. Apoi au urmat probele speciale privind determinarea constantelor de timp ale regulatorului turbinei, determinarea caracteristicilor dinamice ale echipamentelor celor trei porţi ale ecluzei precum şi depistarea cauzelor distrugerii structurii de rezistenţă a grătarului rar ce deservea unul dintre grupuri. În acest din urmă caz trebuiau măsurate tensiuni în mediul subacvatic. S-au măsurat simultan o serie de parametri: turaţia hidroagregatului, presiuni în camera spirală, în tubul de evacuare şi în circuitele hidraulice de acţionare ale aparatului director etc. Nu s-a dispus de la început de traductoarele şi aparatele necesare. Au fost concepute, proiectate şi realizate traductoare de presiune, de turaţie şi dispozitive de amplasare a lor pe echipamente- le investigate etc. Ulterior, prin sprijinul Ministerului Învățământului, s-au primit şi traductoare inductive de deplasare din import, pentru care atunci nu aveam posibilitatea construirii lor.