Viata academica in Banat

127 Tot în cadrul acestei probleme, sub conducerea ştiinţifică a Catedrei de Maşini Electrice timişorene s-a realizat la Craiova o linie de încercare a unei rame de 4 vagoane propulsate cu motoare liniare, unilaterale, alimentate de la convertoare proiectate şi executate la laboratorul de specialitate al catedrei. Este de remarcat şi studiul, proiectarea şi realizarea unui motor liniar de inducţie pentru încărcarea şi descărcarea vagoneţilor de mină, pentru Centrala Minereurilor Neferoase Deva, care a constituit prima realizare practică a sistemului de acţionare cu motoare liniare de inducţie unilaterale. În paralel cu motoarele liniare de diferite tipuri, în vederea utilizării sustentaţiei prin repul- sie care necesită câmpuri magnetice foarte puternice, a fost abordată şi problema supraconduc- tibilităţii, spre a fi utilizată la magneţi cu înfăşurare supraconductoare, singura posibilitate de a produce câmpuri magnetice constante necesare realizării sustentaţiei magnetice prin repulsie. Au fost obţinute rezultate încurajatoare în realizarea vaselor pentru gaze lichefiate, a sârmelor supra- conductoare, a elementelor de lichefiere a hidrogenului şi heliului, probleme de anvergură la care au contribuit, pe lângă unităţi ale Politehnicii din Timişoara, unităţi ale Universităţii din Timişoara, ale Universităţii din Oradea, ale Universităţii din Cluj-Napoca şi ale Institutului Naţional de Fizică din Bucureşti. S-a creat un Laborator de Criogenie la Catedra de Maşini Electrice, cu o dotare care a permis abordarea acestor probleme cu posibilitatea continuării dezvoltării. Tot ca o problemă paralelă asociată domeniului convertoarelor a fost cea a electromobi- lelor. S-a mers pe două direcţii: a posibilităţii de stocare a energiei care să îndeplinească funcţia de sursă nepoluantă şi cea a acţionării cu maşina electrică, inclusiv invertorul de alimentare. Pe direcţia a doua s-au făcut progrese substanţiale astfel încât, utilizând baterii pe bază de plumb, s-au executat două electromobile cu care s-au făcut experimentări, atingând viteza de 100 km/h. O altă problemă abordată într-un context mai larg, coordonată de unitatea de cercetare trecută de la Baza Academiei la Politehnică, a fost cea a utilizării energiei vântului în unităţi aero- electrice, în care s-a ales maşina de inducţie cu rotor în colivie ca generator electric, cu o singură viteză de rotaţie şi cu două, în vederea măririi eficienţei de conversie a energiei, studiindu-se soluţii pentru puteri între 500 şi 1000 kW pe unitate. Soluţia cu maşină de inducţie cu rotor în colivie şi două viteze apare ca cea mai recomandabilă. Atât problema unităţilor aeroelectrice, cât şi cea a acţionărilor reglabile în limite largi şi economic a impus orientarea cercetărilor asupra calculului de optimizare a maşinilor de inducţie, problemă deosebit de dificilă, dar foarte importantă din punct de vedere economic. Politica economică din deceniul al nouălea, prin reducerea fondurilor necesare cercetării ştiinţifice, a forţat orientarea activităţii de cercetare înspre domeniul teoretic, încât anul 1989 a găsit activitatea orientată în această direcţie. Perioada după 1990 Începutul anului 1990 a însemnat un reviriment în activitatea academică din Timişoara. Prin Decretul Lege nr. 4 din 5 ianuarie 1990 se precizează structura Academiei Române, iar Baza din Timişoara este ridicată la rangul de Filială. S-au pus bazele unei noi orientări. Vechile unităţi de cercetare au revenit la Filială, în cea mai mare măsură. Dintre toate, domeniul tehnic a fost cel mai vitregit, deşi el a stat la baza înfiinţării Bazei. Conducerea Filialei a întreprins măsuri de aducere în stare normală a situaţiei, prin solicitarea către conducerea Academiei de înfiinţare a „Centrului de Cercetări Tehnice Fundamentale şi Avansate”. În martie 1993, Adunarea Generală a aprobat înfiinţarea Centrului şi s-a solicitat Guvernului de a emite o Hotărâre care, din păcate, a apărut numai în 1996, când s-a legalizat această unitate. Activitatea în această direcţie însă a fost începută imediat după 1990, personalul respectiv fiind încadrat în unităţile cu existenţă legalizată ale Filialei. Astfel, Laboratorul de Electromecanică a activat din 1991, dar legal din 1996. Anul 1999 îl găseşte cu un personal de trei cercetători cu normă întreagă (CP II, CP III, C.S) şi un tehnician cu jumătate de normă. La acest personal se adaugă încă 3 cercetători onorifici, activitatea desfăşurându-se în parte pe cont propriu, pe baza personalului component, cât şi prin conlucrare cu Facultatea de Electrotehnică prin catedrele de