50 / 414
50
Odată cu reorganizarea reţelei de cercetare din domeniul ştiinţelor exacte şi tehnice,
respectiv cu desfiinţarea institutelor de cercetare proprii ale Academiei, Centrul de Chimie
Timişoara a devenit unitate independentă subordonată direct Ministerului Educaţiei şi
Învătământului (1970-1975).
Cercetarea aplicativă orientată spre rezolvarea problemelor puse de o industrie chimică
în dezvoltare a căpătat o pondere tot mai mare în preocuparile acestei unitati de cercetare.
În anul 1975 s-a hotarât trecerea tuturor unitaţilor de cercetare la ministerele de resort.
Ca urmare, Centrul de Chimie Timişoara a fost trecut la Ministerul Industriei Chimice sub tutela
Institutului Central de Chimie (1970-1990).
În perioada următoare, Centrul de Chimie a fost o instituţie finanţată integral de la buget
apoi, treptat, s-a trecut la finanţarea pe bază de contracte de cercetare marcându-se astfel începutul
autofinanţării. În următorii 15 ani institutia nu a mai dispus de nici o subvenţie bugetară, veniturile
provenind numai din contracte de cercetare la care s-a adăugat şi microproducţia. Aceasta a deve-
nit în timp obligatorie cu o pondere mereu crescândă ajungând în anul 1989 de aproximativ 50%
din venitul total. Celor trei compartimente dedicate studiilor în domeniile tradiţionale ale chimiei
li se adauga acum Departamentul de microproducţie. Pentru dezvoltarea acestuia, Institutului i s-a
repartizat platforma tehnologică Fagului. Instalaţiile pilot prevăzute a se construi urmau să pună
în fapt tehnologiile elaborate de cercetătorii Centrului de Chimie. Pâna la sfârsitul anului 1989,
platforma avea în diverse faze de executie opt instalaţii tehnologice pilot. De asemenea, erau în
funcţiune două instalații pilot destinate fabricării sulfatului şi oxidului de zinc pe baza tehnologii-
lor elaborate de colectivul de Radiochimie condus de dr. Ana Nimară.
În această perioadă cercetarile efectuate aveau un caracter predominant aplicativ orien-
tat catre asimilarea de produse pentru industria chimică. Totuşi, calitatea personalului şi apara-
tura existentă a permis realizarea de studii fundamentale care aveau să se finalizeze în lucrări
publicate în reviste prestigioase preponderent în ţară. Trebuie menţionată contribuţia cercetato-
rilor Centrului cu publicații valoroase la
Buletinul Institutului Politehnic Timişoara, Seria Chimie
,
revistă cu o ţinută înaltă marcată de recenzia ei de prestigiosul
Chemical Abstract
.
Prestigiul de care s-a bucurat Centrul de Chimie a fost marcat de interesul unor cerceta-
tori valoroşi care au
susţinut conferinţe şi
mai apoi, au oferit burse
cercetătorilor români.
Printre personalităţile
care au vizitat Centrul
de Chimie s-au numărat
specialişti de renume
ca: prof. G. Wittig (ulte-
rior laureat al premiului
Nobel pentru Chimie),
prof.
H.
Normant
(Facultatea de Ştiinţe
Sorbona – Paris), prof.
H. Grunze, directorul
Institututlui de Chimie
Anorganică al Academiei
Germane de Ştiinţe),
Prof. St. Kirschner
[Michigan State Univer
sity
(SUA)],
prof.
H.I. Emeleus (Anglia), prof A. Haas (Germania) etc. Centrul de Chimie a străbătut această peri-
oadă sub conducerea directorului Radu Vâlceanu.
Profesorul Zeno Simon cu discipolii mai vechi si mai noi –
la refacerea colectivului de chimie computationala in anul 1993.