192 / 414
192
Observatorul Astronomic Timişoara a fost realizat iniţial pentru deservirea unui scop pur
didactic – desfăşurarea aici a orelor de curs, seminar şi laborator a studenţilor din cadrul Universităţii.
Menirea lui s-a schimbat ulterior în observator de cercetare ştiinţifică, trecând în subordinea
Academiei Române, ulterior la Institutului Central de Fizică. Din anul 1990 devine parte componentă
a Institutului Astronomic al Academiei Române, iar din 1991 este şi în subordinea Academiei Române
– Filiala Timişoara. Asfel, acest observator din vestul ţării, împreună cu celelalte două observatoare
ale Academiei Române, Observatorul Astronomic Bucureşti şi Observatorul Astronomic Cluj-Napoca,
deserveşte cu succes cercetarea ştiinţifică în domeniul astronomiei şi astrofizicii.
DOTAREA TEHNICĂ
Instrumentul principal al obser-
vatorului este un ecuatorial de mărime
mijlocie cu montură ecuatorială fixă şi
care a fost realizat prin mijloace tehnice
locale şi proprii. Instrumentele optice
amplasate pe montura ecuatorială sunt:
un telescop sistem Cassegrain cu oglindă
Zeiss de 300/1690 mm echipat cu o came-
ră CCD SBIG, folosit pentru observaţii cu
ochiul liber şi fotometrie stelară CCD, şi o
luneta Zeiss 100/2000 mm.
Pentru observaţii solare este
folosită în principal o lunetă orizontală fixă
orientată pe direcţia N-S. Razele soarelui
sunt captate cu ajutorul unui sistem
de oglinzi, celostat-oglindă fixă. Acest
ansamblu de instrumente este amplasat
într-o clădire mai mică special amenajată
ca laborator în curtea Observatorului
Astronomic.
Ecuatorialul Observatorului Astronomic Timişoara (mai 2016).
Observatorul Astronomic Timişoara, vedere din satelit (2014, Sursa:
www.google.ro/maps).