117 / 414
117
• adecvarea criteriilor de calcul şi de proiectare antiseismică la tipul şi natura hazardului
seismic şi la caracteristicile dinamice ale amplasamentului;
• evaluarea comportării elementelor şi structurilor în cadre din oţel în condiţii de solici-
tare extremă;
• criterii de ductilitate locală şi globală pentru elemente structurale şi îmbinări.
• factori de comportare structurală q, esenţiali în dimensionarea seismică pe baza concep-
tului de forţă tăietoare de bază.
• exploatarea eficientă a sistemelor de amortizare şi a celor de disipare a energiei pentru
creşterea siguranţei structurilor sub acţiuni seismice puternice.
Se remarcă aici dezvoltarea teoretică şi experimentală, realizată împreună cu colegii de
Laboratorul de Lichide Magnetice, a unor dispozitive semi-active magneto-reologice care folosesc
nano-micro fluide magnetizabile compozite (MRF) pentru aplicaţii de protecţie seismică.
Hazardurile naturale nu sunt singurele care pot pune în pericol siguranţa şi integritatea
construcţiilor. Accidentele cauzate de exploziile de gaz sau atacurile intenţionate pot produce avarii
însemnate şi numeroase victime prin prăbuşirea parţială sau completă a clădirilor. Robusteţea
structurilor este deci deosebit de importantă deoarece permite evitarea colapsului global atunci
când se produc astfel de acţiuni deosebit de puternice, cu caracter extrem. Cercetările întreprinse
au permis realizarea unor sisteme structurale cu comportare îmbunătăţită, care folosesc prinderi
cu capacitate ridicată între elemente şi materiale capabile să preia solicitări şi deformaţii plastice
semnificative (F. Dinu, D. Dubină, I. Marginean,
Improving the structural robustness of multi-story
steel-frame buildings. Structure and Infrastructure Engineering
, 8(11), 2015, 1028-1041; F. Dinu,
D. Dubină, I. Mărginean, C. Neagu, I. Petran,
Structural Connections of Steel Building Frames under
Extreme Loading, Advanced Materials Research
, 1111.223, 2015, 223-228).
Dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului înconjurător.
Impactul activităţilor umane asupra mediului înconjurător nu mai este de multă vreme
o necunoscută, studiile recente întreprinse pe plan mondial şi măsurătorile realizate arătând că
suntem în faza unor manifestări clare şi consistente ale schimbărilor climatice. Conform rapoar-
telor UE, clădirile sunt responsabile pentru 40% din consumul de energie şi pentru 36% din tota-
lul de emisii de CO
2
. Din acest motiv, reducerea impactului activităţilor umane asupra mediului
înconjurător şi reducerea efectelor încălzirii globale pot fi făcute doar prin dezvoltarea unor stra-
tegii globale, care să vizeze în primul rând domeniile cu impact major, cum este cel al sectorului
de construcţii. Conceptul de dezvoltare durabilă este fundamentul pe care se sprijină acest efort
de dezvoltare economică eficientă pe termen lung fără a afecta ireversibil mediul în care trăim.
Implementarea conceptului de dezvoltare durabilă în construcţii nu se poate realiza decât prin
inovare la nivel conceptual şi tehnologic. Procesul este în mod evident pluri- şi interdisciplinar. Se
poate construi durabil, pe baza unor modele conceptuale performante (funcţionalitate, siguranţă),
neutre sau cu impact redus faţă de mediu, folosind materiale cu caracteristici fizico-mecanice
superioare (reciclabile şi cu consumuri înglobate scăzute de resurse primare şi energie), aplicând
sisteme constructive şi tehnologii adiacente (siguranţă, flexibilitate, consumuri energetice scăzute,
impact minim faţă de mediu).
Luând în considerare cantitatea mare de energie şi materiale utilizate în construcţii, impac-
tul asupra mediului este tot mai mult privit ca o condiţie necesară în procesul de proiectare. Mai
mult decât atât, acest aspect trebuie considerat în toate fazele construcţiei şi anume realizarea
construcţiei, exploatarea şi apoi sfârşitul ciclului ei de viaţă. Analizele pe ciclu de viaţă (
Life Cycle
Analysis
– LCA) reprezintă cea mai bună modalitate de determinare a efectelor produselor sau
proceselor asupra mediului.
În cadrul laboratorului s-au dezvoltat metode avansate de concepție structurală, prin înglo-
barea în procesul de proiectare a impactului asupra mediului (proiectare integrată), care ține seama
atât de procesul iniţial de construcţie, cât şi de cel de întreţinere şi de dezasamblare/debarasare
a materialelor la sfârşitul ciclului de viaţă (A. Ciutina, I. Tuca, V. Ungureanu,
Design of buildings
including environmental impact. Environmental Engineering and Management Journal,
9(8), 2010,