Viata academica in Banat

413 CUVINT DE ÎNCHEIERE Acad. Păun Ion OTIMAN A trecut un veac și jumătate de când, la București, a luat ființă cel mai de seamă for al culturii și științei românești: Academia Română. La 1 aprilie 1866, în decretul prin care se înființa Societatea Literară Română, devenită, peste numai un an, Societatea Academică Română, iar ulte- rior Academia Română, se prevedea alegerea de membri din toate provinciile istorice românești, indiferent de statutul lor juridic și politic: din Transilvania și Moldova, din Țara Românească și Bucovina, din Basarabia și Maramureș, din Crișana și din sudul Dunării, dar și din Banat. Așa cum sublinia mai târziu unul dintre foștii ei președinți, Ludovic Mrazec, „Prin însuşi actul ei de fundaţie şi constituire, Academia Română cuprindea, de la început, pe reprezentanţii gândirii şi graiului româ- nesc, tot ce România avea pe atunci mai ales şi mai nobil. Toate ţinuturile aveau solii lor în acest întâi for al culturii integrale româneşti. Deopotrivă erau reprezentate atât Principatele de curând unite, Bucovina şi Basarabia şi aromânii, cât şi Ardealul şi Banatul”. Banatul , această provincie atât de armonios alcătuită, mărginită de Mureş, Tisa, Dunăre şi coroana vestică a Carpaţilor, cuprinzând cele mai diferite bogăţii naturale, câmpii dintre cele mai mănoase, dealuri şi munţi de un pitoresc aparte, binecuvântată de Dumnezeu şi înnobilată de locuitorii săi, a fost şi continuă să fie una dintre cele mai de seamă zone economice, culturale, spirituale și științifice ale țării. Banatul, din cele mai vechi timpuri, începând cu ocupaţia romană şi până în epoca modernă şi contemporană, a fost o zonă de maximă statornicire, atracţie, aşezare şi armonioasă convieţuire pentru românii majoritari şi diferitele seminţii, și etnii rămase în decursul vremii pe aceste meleaguri şi continuă să fie şi azi loc de căutare pentru mulţi, foarte mulţi locui- tori din alte provincii ale României şi din alte ţări. Evoluţia economică complexă, de ansamblu, a Banatului, dezvoltarea unor centre industriale, agricole, comerciale, științifice și culturale, apariţia unor premiere mondiale în domeniul tehnicii, au făcut, în permanenţă, din provincia bănăţeană și capitala ei, Timișoara, un loc de mare căutare şi aşezare. Între primii 14 membri numiți în noua societate academică s-au aflat și doi reprezentanți ai Banatului: Andrei Mocioni și Vincențiu Babeș. Deschizători de drum, cei doi cărturari bănățeni au fost urmați, de atunci și până astăzi, de personalități remarcabile, figuri ilustre legate de Banat: unii născuți în zona de sud-vest a țării, alții pregătiți în instituțiile de învățământ superior din Timișoara, în fine, alții stabiliți în această regiune, unde au desfășurat o bogată și diversă activitate de dascăli, cercetători și îndrumători culturali. Între aceștia se află laureatul Premiului Nobel, din anul 2014, profesorul Stefan Hell , cel care a învățat la Liceul Lenau din Timișoara, în prezent directorul Institutului Max Planck din Germania; episcopul de Caransebeș, Dr. Miron Cristea, cel dintâi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; episcopul vicar al Mitropoliei Banatului, născut pe meleagurile bănățene, actualul Întâistătător, Patriarhul Daniel; ingineri, medici și biologi, mate- maticieni, fizicieni și chimiști, istorici și scriitori, economiști și agronomi, mitropoliți și episcopi, juriști și demografi etc., personalități de frunte ale științei, culturii și artei românești. Mulți dintre ei s-au remarcat prin crearea, în această parte de țară, a unor adevărate școli în domenii precum ingineria ori medicina, alții s-au aplecat asupra studierii folclorului atât de divers și de bogat al zonei ori i-au imortalizat frumusețile în muzică, vers, proză. De aici au pornit și luptători pentru apărarea drepturilor și libertăților românilor, dar și militanți de frunte pentru unirea lor într-un singur stat. Iubitor de libertate, Banatul a dat, poate nu întâmplător, pe marele inventator Traian Vuia și a pregătit, chiar dacă pentru o scurtă perioadă, prin visele sale din